This will take us out of recension
Friday, September 18, 2009
Thursday, September 17, 2009
Maxima Zilei
"Niciodata nu te certa cu un idiot. Te aduce la nivelul lui si te bate cu experienta!!! "
Anonimus
Anonimus
Zeci de mii de români le-au făcut o primire entuziastă lui VADIM & FUNAR la Ţebea
Stite preluata din Romania Mare:
"Duminică, 13 septembrie 2009, preşedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, însoţit de secretarul general Gh. Funar, de alţi fruntaşi ai partidului, a depus o frumoasă coroană de flori cu Tricolor la mormîntul Eroului Naţional Avram Iancu, de la Ţebea.
Zecile de mii de participanţi le-au făcut fruntaşilor PRM o primire entuziastă, dînd glas sentimentelor patriotice, dar şi speranţei că alegerile de la 22 noiembrie vor marca o cotitură radicală în destinul României. Slujba religioasă în memoria Crăişorului Munţilor a fost oficiată de un sobor de preoţi, condusă de Timotei Seviciu, Arhiepiscop al Aradului, Enopolei şi Hălmagiului. Au participat Mircea Geoană, preşedintele Senatului, mai mulţi senatori şi deputaţi, oficialităţi locale. Partidul România Mare a fost reprezentat de membri sosiţi din 20 de filiale ale ţării, în frunte cu dr. Dan Claudiu Tănăsescu, general Marcu Tudor, Codrin Ştefănescu, Marius Marinescu, Dan Zamfirescu, Ioan Aurel Rus, Costel Avram (vicepreşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara), Adrian Popescu, Florin Simion, Dorel Vulpoi (preşedintele Organizaţiei de Tineret P.R.M.).
Au mai participat generalul de Armată Mircea Chelaru, fostul ministru de Interne George Homoştean, scriitorul Mircea Micu, alte personalităţi.
Discursul rostit de preşedintele PRM a fost ovaţionat la scenă deschisă.
În încheiere a avut loc un emoţionant spectacol artistic, prezentat de Marioara Murărescu şi susţinut de Nicolae Furdui Iancu, Laura Lavric, Mariana Anghel, Sava Negrean Brudaşcu ş.a. O figură absolut jenantă a făcut Traian Băsescu, care s-a ascuns, efectiv, de liderul PRM şi n-a apărut decît după ce a plecat acesta, după orele 15. Toată lumea a înţeles că acest abandon înseamnă sfîrşitul politic al lui Băsescu. Efectiv, aşa-zisul şef al Statului a stat ascuns prin păduri, pîndind, ca un răufăcător, plecarea Tribunului. Şi un asemenea personaj laş mai vrea un mandat prezidenţial! Ce ruşine! Ce spectacol penibil!"
Curat penibil!!!
Zamolxe
"Duminică, 13 septembrie 2009, preşedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, însoţit de secretarul general Gh. Funar, de alţi fruntaşi ai partidului, a depus o frumoasă coroană de flori cu Tricolor la mormîntul Eroului Naţional Avram Iancu, de la Ţebea.
Zecile de mii de participanţi le-au făcut fruntaşilor PRM o primire entuziastă, dînd glas sentimentelor patriotice, dar şi speranţei că alegerile de la 22 noiembrie vor marca o cotitură radicală în destinul României. Slujba religioasă în memoria Crăişorului Munţilor a fost oficiată de un sobor de preoţi, condusă de Timotei Seviciu, Arhiepiscop al Aradului, Enopolei şi Hălmagiului. Au participat Mircea Geoană, preşedintele Senatului, mai mulţi senatori şi deputaţi, oficialităţi locale. Partidul România Mare a fost reprezentat de membri sosiţi din 20 de filiale ale ţării, în frunte cu dr. Dan Claudiu Tănăsescu, general Marcu Tudor, Codrin Ştefănescu, Marius Marinescu, Dan Zamfirescu, Ioan Aurel Rus, Costel Avram (vicepreşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara), Adrian Popescu, Florin Simion, Dorel Vulpoi (preşedintele Organizaţiei de Tineret P.R.M.).
Au mai participat generalul de Armată Mircea Chelaru, fostul ministru de Interne George Homoştean, scriitorul Mircea Micu, alte personalităţi.
Discursul rostit de preşedintele PRM a fost ovaţionat la scenă deschisă.
În încheiere a avut loc un emoţionant spectacol artistic, prezentat de Marioara Murărescu şi susţinut de Nicolae Furdui Iancu, Laura Lavric, Mariana Anghel, Sava Negrean Brudaşcu ş.a. O figură absolut jenantă a făcut Traian Băsescu, care s-a ascuns, efectiv, de liderul PRM şi n-a apărut decît după ce a plecat acesta, după orele 15. Toată lumea a înţeles că acest abandon înseamnă sfîrşitul politic al lui Băsescu. Efectiv, aşa-zisul şef al Statului a stat ascuns prin păduri, pîndind, ca un răufăcător, plecarea Tribunului. Şi un asemenea personaj laş mai vrea un mandat prezidenţial! Ce ruşine! Ce spectacol penibil!"
Curat penibil!!!
Zamolxe
Poezia Zilei Doina
Doina
de Mihai Eminescu
De la Nistru pân' la Tissa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân' la mare
Vin muscalii de-a călare,
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte.
Sus la munte, jos pe vale
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân' în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet român săracul!
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui,
Şi-i străin în ţara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier,
Zboară păsările toate
De neagra străinătate;
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.
Îşi dezbracă ţara sânul,
Codrul - frate cu românul -
De secure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă -
Sărac în ţară săracă!
Cine-au îndrăgit străinii,
Mâncă-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!
Ştefane, Măria ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija sfinţilor
În sama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tu te-nalţă din mormânt,
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn o dată,
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori,
Îţi vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară -
Îndrăgi-i-ar ciorile
Şi spânzurătorile!
de Mihai Eminescu
De la Nistru pân' la Tissa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân' la mare
Vin muscalii de-a călare,
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte.
Sus la munte, jos pe vale
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân' în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet român săracul!
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui,
Şi-i străin în ţara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier,
Zboară păsările toate
De neagra străinătate;
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.
Îşi dezbracă ţara sânul,
Codrul - frate cu românul -
De secure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă -
Sărac în ţară săracă!
Cine-au îndrăgit străinii,
Mâncă-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!
Ştefane, Măria ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija sfinţilor
În sama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tu te-nalţă din mormânt,
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn o dată,
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori,
Îţi vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară -
Îndrăgi-i-ar ciorile
Şi spânzurătorile!
Tuesday, September 15, 2009
Sunday, September 13, 2009
Obama
Dinamo-Otelul 0-1
La fel penibili ca golul primit de Dinamo sunt comentatorii care nu prea se inteleg. Vai de noi cat a decazut calitatea comentatorului sportiv. Puneti ,ma baieti, mana pe o carte de anatomie. Ficatul e ceva mai sus de unde l-a lovit mingea pe autorul golului. Ce sa facem:la asa goluri stupide, avem comentatori pe masura. Alo, carcotasiilor ati fost pe faza?
Mai bine era cand ascultam "Fotbal minut cu minut" la radio:
Mai bine era cand ascultam "Fotbal minut cu minut" la radio:
Saturday, September 12, 2009
Poezia Zilei
Scrisoarea III
de Mihai Eminescu
Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă,
La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară
Şi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atâta frumuseţe,
Apele-ncreţesc în tremur străveziile lor feţe,
Pulbere de diamante cade fină ca o bură,
Scânteind plutea prin aer şi pe toate din natură
Şi prin mândra fermecare sun-o muzică de şoapte,
Iar pe ceruri se înalţă curcubeele de noapte...
Ea, şezând cu el alături, mâna fină i-o întinde,
Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde:
- Las' să leg a mea viaţă de a ta... În braţu-mi vino,
Şi durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...
Scris în cartea vieţii este şi de veacuri şi de stele
Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieţii mele.
Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă... dispare;
Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,
Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte,
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;
Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde
Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;
Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;
Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână -
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.
Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri
Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri,
Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri,
Mările ţărmuitoare şi cetăţi lângă limanuri,
Toate se întind nainte-i... ca pe-un uriaş covor,
Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor -
Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac
În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac.
Vulturii porniţi la ceruri pân' la ramuri nu ajung;
Dar un vânt de biruinţă se porneşte îndelung
Şi loveşte rânduri, rânduri în frunzişul sunător,
Strigăte de-Allah! Allahu! se aud pe sus prin nori,
Zgomotul creştea ca marea turburată şi înaltă,
Urlete de bătălie s-alungau dupăolaltă,
Însă frunzele-ascuţite se îndoaie după vânt
Şi deasupra Romei nouă se înclină la pământ.
Se cutremură sultanul... se deşteaptă... şi pe cer
Vede luna cum pluteşte peste plaiul Eschişer.
Şi priveşte trist la casa şeihului Edebali;
După gratii de fereastră o copilă el zări
Ce-i zâmbeşte, mlădioasă ca o creangă de alun;
E a şeihului copilă, e frumoasa Malcatun.
Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet,
Că pe-o clipă se-nălţase chiar în rai la Mohamet,
Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naşte,
Ai căruia ani şi margini numai cerul le cunoaşte.
Visul său se-nfiripează şi se-ntinde vultureşte,
An cu an împărăţia tot mai largă se sporeşte,
Iară flamura cea verde se înalţă an cu an,
Neam cu neam urmându-i zborul şi sultan după sultan.
Astfel ţară după ţară drum de glorie-i deschid...
Pân-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid...
La un semn, un ţărm de altul, legând vas de vas, se leagă
Şi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă;
Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah şi spahii
Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii;
Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari...
Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari.
Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ.
Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreţ:
- Ce vrei tu?
- Noi? Bună pace! Şi de n-o fi cu bănat,
Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat.
La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort
Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.
- Tu eşti Mircea?
- Da-mpărate!
- Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.
- Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit,
Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!
Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi;
Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi,
Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,
Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei tale...
De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris şi pentru noi,
Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.
- Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândeşti că pot
Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?
O, tu nici visezi, bătrâne, câţi în cale mi s-au pus!
Toată floarea cea vestită a întregului Apus,
Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună.
S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta,
Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ şi mare.
N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face,
Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace;
Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri,
Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri;
Zguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi,
Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,
Se mişcau îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii,
Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii!...
La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strâns
Ca să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins.
Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă,
Cu o ură ne'mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă,
Am jurat ca peste dânşii să trec falnic, fără păs,
Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs...
Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?
Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag?
- De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti
Nu e om de rând, el este domnul Ţării Româneşti.
Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti,
Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oşti.
După vremuri mulţi veniră, începând cu acel oaspe,
Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu a lui Istaspe;
Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod,
De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod;
Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă
Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă -
Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,
Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pământ.
Te făleşti că înainte-ţi răsturnat-ai valvârtej
Oştile leite-n zale de-mpăraţi şi de viteji?
Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?...
Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?
Laurii voiau să-i smulgă de pe funtea ta de fier,
A credinţei biruinţă căta orice cavaler.
Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul...
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!
Şi abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium,
Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase,
Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă;
Călăreţii umplu câmpul şi roiesc după un semn
Şi în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn,
Pe copite iau în fugă faţa negrului pământ,
Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt,
Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni,
Orizontu-ntunecându-l, vin săgeţi de pretutindeni,
Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie...
Urlă câmpul şi de tropot şi de strigăt de bătaie.
În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare,
Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare;
În zadar flamura verde o ridică înspre oaste,
Căci cuprinsă-i de pieire şi în faţă şi în coaste,
Căci se clatină rărite şiruri lungi de bătălie;
Cad asabii ca şi pâlcuri risipite pe câmpie,
În genunchi cădeau pedestri, colo caii se răstoarnă,
Când săgeţile în valuri, care şuieră, se toarnă
Şi, lovind în faţă,-n spate, ca şi crivăţul şi gerul,
Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul...
Mircea însuşi mână-n luptă vijelia-ngrozitoare,
Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare;
Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliţi,
Printre cetele păgâne trec rupându-şi large uliţi;
Risipite se-mprăştie a duşmanilor şiraguri,
Şi gonind biruitoare tot veneau a ţării steaguri,
Ca potop ce prăpădeşte, ca o mare turburată -
Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată.
Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mână,
Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română.
Pe când oastea se aşează, iată soarele apune,
Voind creştetele nalte ale ţării să-ncunune
Cu un nimb de biruinţă; fulger lung încremenit
Mărgineşte munţii negri în întregul asfinţit,
Pân' ce izvorăsc din veacuri stele una câte una
Şi din neguri, dintre codri, tremurând s-arată luna:
Doamna mărilor ş-a nopţii varsă linişte şi somn.
Lângă cortu-i, unul dintre fiii falnicului domn
Sta zâmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte,
S-o trimiţă dragei sale, de la Argeş mai departe:
"De din vale de Rovine
Grăim, Doamnă, către Tine,
Nu din gură, ci din carte,
Că ne eşti aşa departe.
Te-am ruga, mări, ruga
Să-mi trimiţi prin cineva
Ce-i mai mândru-n valea Ta:
Codrul cu poienele,
Ochii cu sprâncenele;
Că şi eu trimite-voi
Ce-i mai mândru pe la noi:
Oastea mea cu flamurile,
Codrul şi cu ramurile,
Coiful nalt cu penele,
Ochii cu sprâncenele.
Şi să ştii că-s sănătos,
Că, mulţămind lui Cristos,
Te sărut, Doamnă, frumos."
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii...
În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut;
Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
Poţi să-ntâmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?
Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!
O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,
Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ,
Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii,
Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii.
Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini,
Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,
Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră
De la munte pân' la mare şi la Dunărea albastră.
Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască...
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri...
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!
Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!
La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,
Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos...
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?
Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană...
O, te-admir, progenitură de origine romană!
Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
de Mihai Eminescu
Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă,
La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară
Şi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atâta frumuseţe,
Apele-ncreţesc în tremur străveziile lor feţe,
Pulbere de diamante cade fină ca o bură,
Scânteind plutea prin aer şi pe toate din natură
Şi prin mândra fermecare sun-o muzică de şoapte,
Iar pe ceruri se înalţă curcubeele de noapte...
Ea, şezând cu el alături, mâna fină i-o întinde,
Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde:
- Las' să leg a mea viaţă de a ta... În braţu-mi vino,
Şi durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...
Scris în cartea vieţii este şi de veacuri şi de stele
Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieţii mele.
Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă... dispare;
Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,
Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte,
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;
Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde
Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;
Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;
Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână -
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.
Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri
Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri,
Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri,
Mările ţărmuitoare şi cetăţi lângă limanuri,
Toate se întind nainte-i... ca pe-un uriaş covor,
Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor -
Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac
În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac.
Vulturii porniţi la ceruri pân' la ramuri nu ajung;
Dar un vânt de biruinţă se porneşte îndelung
Şi loveşte rânduri, rânduri în frunzişul sunător,
Strigăte de-Allah! Allahu! se aud pe sus prin nori,
Zgomotul creştea ca marea turburată şi înaltă,
Urlete de bătălie s-alungau dupăolaltă,
Însă frunzele-ascuţite se îndoaie după vânt
Şi deasupra Romei nouă se înclină la pământ.
Se cutremură sultanul... se deşteaptă... şi pe cer
Vede luna cum pluteşte peste plaiul Eschişer.
Şi priveşte trist la casa şeihului Edebali;
După gratii de fereastră o copilă el zări
Ce-i zâmbeşte, mlădioasă ca o creangă de alun;
E a şeihului copilă, e frumoasa Malcatun.
Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet,
Că pe-o clipă se-nălţase chiar în rai la Mohamet,
Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naşte,
Ai căruia ani şi margini numai cerul le cunoaşte.
Visul său se-nfiripează şi se-ntinde vultureşte,
An cu an împărăţia tot mai largă se sporeşte,
Iară flamura cea verde se înalţă an cu an,
Neam cu neam urmându-i zborul şi sultan după sultan.
Astfel ţară după ţară drum de glorie-i deschid...
Pân-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid...
La un semn, un ţărm de altul, legând vas de vas, se leagă
Şi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă;
Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah şi spahii
Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii;
Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari...
Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari.
Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ.
Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreţ:
- Ce vrei tu?
- Noi? Bună pace! Şi de n-o fi cu bănat,
Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat.
La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort
Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.
- Tu eşti Mircea?
- Da-mpărate!
- Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.
- Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit,
Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!
Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi;
Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi,
Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,
Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei tale...
De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris şi pentru noi,
Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.
- Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândeşti că pot
Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?
O, tu nici visezi, bătrâne, câţi în cale mi s-au pus!
Toată floarea cea vestită a întregului Apus,
Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună.
S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta,
Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ şi mare.
N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face,
Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace;
Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri,
Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri;
Zguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi,
Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,
Se mişcau îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii,
Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii!...
La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strâns
Ca să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins.
Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă,
Cu o ură ne'mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă,
Am jurat ca peste dânşii să trec falnic, fără păs,
Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs...
Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?
Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag?
- De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti
Nu e om de rând, el este domnul Ţării Româneşti.
Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti,
Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oşti.
După vremuri mulţi veniră, începând cu acel oaspe,
Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu a lui Istaspe;
Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod,
De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod;
Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă
Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă -
Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,
Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pământ.
Te făleşti că înainte-ţi răsturnat-ai valvârtej
Oştile leite-n zale de-mpăraţi şi de viteji?
Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?...
Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?
Laurii voiau să-i smulgă de pe funtea ta de fier,
A credinţei biruinţă căta orice cavaler.
Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul...
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!
Şi abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium,
Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase,
Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă;
Călăreţii umplu câmpul şi roiesc după un semn
Şi în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn,
Pe copite iau în fugă faţa negrului pământ,
Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt,
Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni,
Orizontu-ntunecându-l, vin săgeţi de pretutindeni,
Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie...
Urlă câmpul şi de tropot şi de strigăt de bătaie.
În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare,
Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare;
În zadar flamura verde o ridică înspre oaste,
Căci cuprinsă-i de pieire şi în faţă şi în coaste,
Căci se clatină rărite şiruri lungi de bătălie;
Cad asabii ca şi pâlcuri risipite pe câmpie,
În genunchi cădeau pedestri, colo caii se răstoarnă,
Când săgeţile în valuri, care şuieră, se toarnă
Şi, lovind în faţă,-n spate, ca şi crivăţul şi gerul,
Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul...
Mircea însuşi mână-n luptă vijelia-ngrozitoare,
Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare;
Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliţi,
Printre cetele păgâne trec rupându-şi large uliţi;
Risipite se-mprăştie a duşmanilor şiraguri,
Şi gonind biruitoare tot veneau a ţării steaguri,
Ca potop ce prăpădeşte, ca o mare turburată -
Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată.
Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mână,
Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română.
Pe când oastea se aşează, iată soarele apune,
Voind creştetele nalte ale ţării să-ncunune
Cu un nimb de biruinţă; fulger lung încremenit
Mărgineşte munţii negri în întregul asfinţit,
Pân' ce izvorăsc din veacuri stele una câte una
Şi din neguri, dintre codri, tremurând s-arată luna:
Doamna mărilor ş-a nopţii varsă linişte şi somn.
Lângă cortu-i, unul dintre fiii falnicului domn
Sta zâmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte,
S-o trimiţă dragei sale, de la Argeş mai departe:
"De din vale de Rovine
Grăim, Doamnă, către Tine,
Nu din gură, ci din carte,
Că ne eşti aşa departe.
Te-am ruga, mări, ruga
Să-mi trimiţi prin cineva
Ce-i mai mândru-n valea Ta:
Codrul cu poienele,
Ochii cu sprâncenele;
Că şi eu trimite-voi
Ce-i mai mândru pe la noi:
Oastea mea cu flamurile,
Codrul şi cu ramurile,
Coiful nalt cu penele,
Ochii cu sprâncenele.
Şi să ştii că-s sănătos,
Că, mulţămind lui Cristos,
Te sărut, Doamnă, frumos."
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii...
În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut;
Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
Poţi să-ntâmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?
Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!
O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,
Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ,
Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii,
Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii.
Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini,
Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,
Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră
De la munte pân' la mare şi la Dunărea albastră.
Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască...
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri...
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!
Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!
La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,
Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos...
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?
Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană...
O, te-admir, progenitură de origine romană!
Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
Friday, September 11, 2009
Saptamana pe scurt 09/11/2009
Ce se mai intampla prin Romania din perspectiva RM:
"• Emisiune formidabilă la Antena 3, duminică seară! Mihai Gâdea l-a avut ca invitat pe preşedintele PRM. Tema? Agitaţiile autonomiste ale ungurilor. Ratingul a fost imens: o medie de 3,5 puncte, în condiţiile în care Realitatea TV a înregistrat doar 1,5 puncte. “Minutul de aur" al emisiunii lui Mihai Gâdea (deşi la TVR era “Cerbul de Aur"!) a fost 4,3 puncte.
• A doua zi, Andreea Creţulescu i-a telefonat Tribunului, rugîndu-l să participe şi la emisiunea ei. După care, cu o oră înainte de emisiune, tot ea a anulat invitaţia, pe motiv că li s-a stricat... carul de transmisie (fly). Aiurea. Am aflat ce s-a întîmplat: Traian Băsescu i-a dat poruncă lui Valeriu Turcan, ăla a vorbit cu Adriean Videanu, iar ăsta l-a sunat pe S. O. Vântu. S-a făcut tot posibilul să nu mai apară Vadim. Ce ruşine! Şi campania electorală încă nici n-a început...
• În sfîrşit, o frază curajoasă a actorului Marcel Iureş: “Orice tîmpit poate face un film cu evrei torturaţi, mîncaţi de vii, arşi şi daţi cu capul de pereţi". Nu cumva e vorba chiar de amicul lui, regizorul Radu Gabrea, care a făcut filmul “Călătoria lui Gruber"? Noi n-am văzut pelicula, a văzut-o însă profesorul Ion Coja, care şi-a exprimat revolta în articolul intitulat “Opriţi-l pe Radu Gabrea!", publicat în ziarul “Tricolorul". Filmul acestui Gabrea pleacă de la o carte a evreului italian Curzio Malaparte, despre ceea ce s-a întîmplat la Iaşi, în 1941. Din păcate pentru carieristul Gabrea (care ar vrea să dea lovitura vieţii lui, să ia măcar un Oscar!), toată lumea ştie că cartea (sic!) lui Malaparte a fost o invenţie, de la un cap la altul. Toate jigodiile încearcă să învinovăţească Poporul Român, să-l facă asasin. Nu vă e, bă, ruşine?
• Foarte nostimă nota din ziarul “7 Plus", cu titlul “Prinţul de bloc n-a dansat decît o vară". Ne face plăcere s-o reproducem integral: Pe cît de bruscă şi surprinzătoare a fost intrarea Principelui Radu în scena politică, pe atît de fulgerătoare i-a fost ieşirea. Dacă anunţul privind candidatura la Preşedinţie s-a făcut cu mare pompă, abandonul a fost menţionat doar printr-un Comunicat de Presă. Practic, după ce preţ de cîteva luni a ameţit cu promisiuni puţinul electorat dispus să plece urechea la vrăjeala lui regală, Radu al României Duda s-a retras fără un motiv concret, ci doar cu cîteva explicaţii alambicate, dar lipsite de sens. (Stînga politică este în buzunarul prezidenţial. Dreapta politică a ales să ignore proiectul Casei Regale, crezînd că astfel va avea un cîştig politic pe termen scurt. Va fi o repetare a greşelii din 1997). Şi uite aşa, aventura Principelui în jungla politică s-ar rezuma printr-un singur vers celebru: De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?. Imediat după abandon, restul aspiranţilor la prima funcţie în stat au început să-şi recalculeze voturile. Mai rapizi de mînă şi de gură, liberalii chiar s-au fălit cu atragerea feţei regale în barca PNL-ului. Domnul Duda este o achiziţie importantă pentru PNL şi pentru echipa de campanie a lui Crin Antonescu, au proclamat liberalii. Judecînd după succesul repurtat în propria-i campanie, se poate spune că aportul Principelui la victoria lui Antonescu va face cît o dudă degerată".
• Şi încă ceva, musiu Dudaev: ce alegeri au fost în 1997? Au fost în 1996, nu în 1997.
• N-o vedem bine pe Floriana Jucan. Da' deloc, deloc, deloc. În revista ei colorată “Q Magazine" (ce greu se ţine, cu bani mulţi!), fata asta cu origini modeste, concepută de doi părinţi cinstiţi şi muncitori, se dă aristocrată şi face chestii inacceptabile. De pildă, în ultimul număr, ea publică portretele celor 4 candidaţi principali la Preşedinţie (aşa crede ea): Mircea Geoană, Crin Antonescu, Sorin Oprescu, Traian Băsescu. Nimic despre Vadim. De ce? Probabil ca să nu-şi supere sponsorii, ea, Floriana. În acelaşi număr apare un articol imbecil al falsificatorului de sondaje Vasile Dâncu. Dar cea mai abjectă chestie e un interviu cu mafiotul internaţional Frank Timiş, sub titlul “Proiectul Roşia Montană va fi dezvoltat, mai devreme sau mai tîrziu". Poate, dar nu de către gangsterii străini, ci de către Poporul Român, singurul proprietar al aurului şi argintului acestei ţări. Cîţi bani ţi-a dat, Jucanco, porcul ăsta de Frank Timiş? Merită să te prostituezi în halul ăsta? Erai ceva mai cinstită cînd trăiai cu Gigi Kent.
• Luni s-a petrecut ceva jenant. Realizatoarea Andreea Creţulescu, de la Realitatea TV, i-a telefonat preşedintelui PRM, pe care l-a rugat să participe la o emisiune despre pretenţiile ungurilor la autonomie teritorială. Ar fi urmat ca la sediul central al PRM să fie trimis un car de transmisie directă (fly). De la Odorhei intra în direct un agitator ungur, Szasz Jenö, preşedinte al aşa-zisului Partid Civic Maghiar. Tribunul a fost de acord. La sediul PRM s-au făcut pregătiri, pentru o transmisie în direct. Din păcate... Din păcate, în jurul orelor 18,45 (deci cu o oră şi un sfert înainte de emisiune) Andreea Creţulescu i-a telefonat preşedintelui PRM, căruia i-a trîntit o minciună penibilă: cică nu le mai merge Tfly-ul, s-a defectat. Nici n-ai ce să zici la o asemenea porcărie. Am aflat, în scurt timp, ce s-a întîmplat: Serviciile Secrete l-au alertat pe Matrozul Chior, că liderul PRM a înregistrat o creştere formidabilă, în preferinţele românilor, în ultimele zile. Aşa că trebuie împiedicat să mai apară la televizor. Şi cum lui Dan Voiculescu şi Dan Diaconescu nu li se putea da ordin, măgăreaţa a căzut pe şontorogul ăla nenorocit, şantajat cu pîrnaia...". Iată cum sună şi textul referitor la broscoiul cu capul mare şi creierul mic Hoţanu: “Sîmbătă după-amiază, preşedintele PRM a vizitat Piaţa Obor, din Capitală. El a dat o raită pe la buchinişti şi anticari, de la care a cumpărat cărţi, manuscrise, autografe etc. A intrat, pentru cîteva minute, şi în sediul Primăriei Sectorului 2, la parterul căreia se aflau alţi vînzători de cărţi şi documente. Lumea - inclusiv un alai de nuntaşi - l-a întîmpinat pe Tribun cu multă căldură. Oamenii i-au cerut cărţi cu autografe, au dorit să se fotografieze cu el, i-au spus păsurile lor. Ei, bine, ce credeţi că s-a întîmplat seara? Primarul Sectorului 2, Neculai Onţanu (PSD) i-a telefonat lui Adriean Videanu (PD-L) şi, cu o voce slugarnică, Vadim a avut un succes nebun! Se ţinea lumea după el etc., etc. Acest Neculai Onţanu e un lacheu al lui Traian Băsescu. Înainte de decembrie 1989, el era maistru la ACM-2 (Antrepriza de Construcţii Montaj), de pe Str. Făinari nr. 2, unde turna prin alte părţi, inclusiv la directorul general Eftimie Pluti. Pe urmă, s-a făcut membru PSM, apoi a dezertat la PSD, după care Băsescu l-a ridicat la gradul de general al Armatei. O canalie".
• În sfîrşit, redăm şi articolul lui Petru Calapodescu: “Nişte zăbăuci cu creierul înecat de pălinkă şi uns cu slănină au făcut iarăşi valuri la Odorheiu Secuiesc. Împopoţonaţi, unii, în costume militare şi-n scenografii potrivite poate în pusta ungară, mai ales ciracii Partidului Civic Maghiar, manipulaţi de Consiliul Naţional (?) Secuiesc, au apăsat cu putere pedala absurdă a autonomiei teritoriale. La Odorhei, tupeul a mers pînă la a se hotărî lansarea oficială de hărţi, imn, drapele şi alte însemne specifice unui stat. Stat în stat, cum ar fi Ţinutul Secuiesc, unde respectivele steaguri deja flutură abuziv pe clădirile oficiale. Vicele CNS, Ferenc Csaba, nici nu ezită să ceară Ťreformă teritorialăť şi Ťdrepturi colectiveť. Concept ridicol şi dezavuat net în UE, care apreciază tocmai largheţea Constituţiei române în privinţa minorităţilor. Cum au reacţionat partidele? UDMR, fireşte, ipocrit. Vadim (PRM) şi-a păstrat stilul inflexibil, cerînd tratamentul de şoc al puşcăriei. Corlăţean (PSD) se întreabă retoric Ťoare, ce le lipseşte?. Liberalii au vorbit parcă despre o altă ţară. Iar vicele PD-L Ioan Oltean (ardelean?) s-a mulţumit să se delimiteze. Nimic de la Preşedinţie. La Guvern, Boc (Ştefan cel Mare al zilelor noastre, cum îl numea Oltean) a tăcut ca mutul, ocupat să-şi parafeze Tasumare. Explicaţia e simplă. Fiecare ia în calcul, pentru prezidenţiale, doar voturile din Secuime. Restul nu contează".
• Titlul săptămînii a văzut lumina tiparului în ziarul “Cronica Română": “Imn, stemă, steag, diversiuni (autonomiste) nesfîrşite - Dreptul de a călca totul în picioare!"
• În “Evenimentul zilei", nr. de duminică, a apărut articolul “Aici a urinat Mozart!". Merită să-l cunoaşteţi, fiindcă e mişto: “MÎNDRIE. Locuitorii satului Raschala din Austria se simt onoraţi de faptul că în localitate se află o stîncă pe care, acum mai bine de două secole, ar fi urinat Mozart, notează site-ul 7sur7.be. În 1787, compozitorul, cuprins de o necesitate fiziologică urgentă, ar fi coborît din caleaşcă şi, oprindu-se în dreptul stîncii, şi-ar fi golit vezica. La peste 220 de ani de la acest fapt, populaţia satului a montat o placă pe faimosul bolovan".
• Ca mîine, în toată România vor fi amplasate plăci de marmură, cu inscripţia: “Aici s-a pişat Băsescu!". Dacă nu la vreun copac, sau pe vreun zid - atunci, în mod sigur, pe el. Başca faptul că Pilangiul Naţional a pişat şi ochii, histrion şi şmecher cum e.
• Aurolacul Mihai Bendeac se leagă, mai nou, şi de părinţii lui. De ce? Ca să pară interesant. Pe blogul lui, Cheliosul care se crede Bănel Nicoliţă povesteşte cum a apărut el pe lume. Cică ta-su avea un pact cu el însuşi: “Prima virgină pe care o găsesc, mă însor cu ea!". A întrebat-o pe mă-sa (a lui Mişu): “Eşti virgină?". Aia i-a răspuns: “Nu, bucureşteancă". Dar Bendeac-senior nu se dă bătut, ci insistează: “Voiam să zic, ai făcut danga-langa pînă acum? – “Oh, dar vai... Eu? Neprihănită!". După care avortonul Mişu comentează: “Neprihănită, neprihănită, da' tropăiau hormonii în ea ca trupa de dans a lu' Michael Flatley! Şi-aia a fost!". Dar, staţi aşa, că asta nu e tot. Măgarul le mai dă părinţilor o copită: “S-au căsătorit şi au început să se tăvălească prin pat ca la Local Combat. După şapte chiuretaje, s-a născut Mihai Bendeac". Ba, noi credem că, mai degrabă, el s-a născut chiar dintr-un chiuretaj ratat, care i-a scobit puţin dovleacul. Cum e posibil să facă cineva astfel de bancuri porcoase despre proprii lui părinţi? Aţi rîs? V-a amuzat? Nici noi. Măscăriciul ras în cap şi cu apucături de bulangiu crede că are umor. N-are. Păcat de Mirela Zeţa, că e talentată. Pleacă, fetiţo, cît vezi cu ochii, lasă-l pe mitocan să se scălîmbăie cît pofteşte, tu eşti din alt aluat.
• Foarte bună ancheta din “Gardianul": “Jihadul secuiesc. Extremiştii maghiari încep să facă legea în Transilvania" (autori: Tudor Şerban şi Ionuţ Mureşan). * Un impostor pe nume Traian Chircu se ţine scai de sutana Arhiepiscopului Teodosie, intrînd aşa, hodoronc-tronc, în greva foamei. Mai mult decît atît, dar mincinosul ăsta îi scrie Patriahului Daniel: “Lăsaţi-mă să mor de foame!". Băi, Chircule, nu-ţi e frică de bătaia lui Dumnezeu?
• Ce credeţi că au descoperit nişte oameni de ştiinţă din Anglia? Că bărbaţii devin mai inteligenţi dacă se uită la femei în... bikini! Tot ce se poate. Dar ne putem imagina ce deştept s-a făcut Ţapul cînd s-a uitat la Zoe Petre, care umbla fără chiloţi!
• Ziarul “Ziua" calcă, voiniceşte, pe urmele noastre. Am scris noi, încă de acum 6 luni, că spargerea depozitului de arme de la Ciorogîrla e o diversiune stupidă a golanului de Băsescu? Iată şi “Ziua", că se întreabă, în nr. din 3 septembrie: “Cine a furat armele de la Ciorogîrla?" Cum cine? Băsescu! Şi zac în puşcărie nişte oameni nevinovaţi, de o jumătate de an. Ce criminal!
• Bătrînul Şerban Orescu, fost la “Europa liberă", se dă cult la cap. În “Ziua", el scrie aşa: “Vorba strămoşilor noştri romani: Amicus Plato, sed magis amica veritas (Iubesc pe Platon, dar iubesc şi mai mult adevărul)". Alo, nea Şerbane, stai în banca matale. Două vorbe, trei minciuni. În primul rînd că traducerea corectă e asta: “Îmi e prieten Platon, dar mai prieten îmi e adevărul". În al doilea rînd că n-au zis-o “strămoşii noştri romani", ci Aristotel - probabil că ai fost derutat că expresia e în latină, dar, repetăm, cugetarea îi aparţine fostului discipol grec al lui Platon, Aristotel. În al treilea rînd, mai du-te-n pisici de-aici, că eşti prost ca noaptea.
• În ziarul “Click!" am citit un anunţ care ne-a cutremurat: “Bendeac se tratează cu alifie pentru oi". Crema se numeşte Mibazon şi e destinată ovinelor, cîinilor şi pisicilor. Da' la ce-i trebuie cheliosului unguentul ăsta? Acelaşi ziar ne informează: ca să scape de acnee! Aha! Carevasăzică, clovnul mai are şi bube, ca mai toţi onaniştii întîrziaţi.
• Un alt imbecil (care se crede important fiindcă îl bagă-n seamă două babe şi un administrator de bloc) e Călin Hera. Tot chelios, şi el. Şi tot bubos. Prostul ăsta scrie în “Excrementul zilei" o compunere şcolară, cu titlul “Nu trageţi în secuime!" Nu trage nimeni băi, puţă bleagă. Împăciuitori din ăştia, inculţi şi gata să trădeze, în orice clipă, am mai văzut noi. Habar n-ai pe ce lume trăieşti, Că-că-line.
• În “Cancan" am citit, cu interes, un articol cu titlul “Sîntem programaţi să credem în Dumnezeu". Îl supunem şi atenţiei cititorilor noştri: “Potrivit unui studiu realizat de cercetătorii universităţii din Bristol, Marea Britanie, creierul uman este programat să creadă în Dumnezeu încă de la naştere. Dovezile oamenilor de ştiinţă provin în urma efectuării unor studii asupra bebeluşilor şi copiilor, care au demonstrat că materia cenuşie este programată să creadă că Spiritul sau Sufletul este strict separat de corp. Această distincţie ne permite să credem în forţe supranaturale, să ne închipuim prieteni imaginari şi să concepem zei. De asemenea, s-a dovedit că religia îi ajută pe oameni să fie mult mai optimişti în viaţă".
• Din păcate, Băsescu e programat să creadă în dracu' să-l pieptene (deşi n-are ce).
• Salariaţii RODIPET au intrat în grevă, acuzînd neplata lefurilor de luni de zile (din aprilie). Nici Poliţia, nici Justiţia n-au curaj să-l umfle pe borfaşul libanez Hassan Awdi. E ceva necurat aici. Probabil că musulmanul chiar e agent MOSSAD, cum se laudă.
• Roxana Ichim publică, în ziarul “Ultima oră", editorialul “Cînd doi se-njură, al treilea schimbă harta". Autoarea, corectă, recunoaşte cine a avut curajul să se bată cu fiara horthystă: “Ca întotdeauna în ultimii 20 de ani, PRM a tras semnalul de alarmă. Acum, unii ajung la concluzia că partidul lui Vadim Tudor a cam avut dreptate. Dar să nu vă închipuiţi că Boc şi Geoană se vor apuca să ia în serios obrăznicia- chiar aşa fără şanse cum este- celor care se închipuie deja politicieni de mare anvergură din partea unui Ţinut Secuiesc!Doamne fereşte! Ei zgîlţîie coaliţia, urlînd măscări, doar-doar i-o mai auzi un electorat care a ajuns să-i bage în seamă cam cît îi bagă în seamă secuii apăsaţi de grija zilei de mîine pe alde Szasz Jenö şi compania..."
• N-avem timp de pierdut cu nebunul C. T. Popescu. Scrie mult şi confuz. Dar ce-i de curul lui! Ce aere îşi dă, de fasole ţucără! Mai nou, cică el e profesor universitar, are studente. Dar tot cacofon e. În foaia falită “Gîndul", încă din prima frază a lui ne izbeşte damful unei cacofonii penibile: “Oxford Analytica cu privire la starea presei româneşti". Şi mai e o chestie: se zice “presei române". Ca şi literaturii române", nu literaturii româneşti".
• În “Scînteia" (suplimentul “Jurnalului Naţional") a apărut o eroare inexplicabilă: În 1989, Arsenie Boca trăia la Sinaia. Era urmărit de 46 de ani de Securitate". Cu alte cuvinte, Securitatea funcţiona din... 1943! Fiindcă acesta e calculul cel mai simplu: 1989 minus 46 înseamnă 1943.
• . Un derbedeu cu numele imposibil Dan Manolăchescu, preşedinte al Filialei PD-L Sfîntu Gheorghe, s-a declarat mai îngrijorat de Vadim Tudor decît de autonomiştii maghiari! Cine e jigodia asta? Ne-o spune un ziarist din Cluj, Gh. Bara: “În acelaşi timp, preşedintele PD-L Sfîntu Gheorghe, Dan Manolăchescu, un cunoscut susţinător al autonomiei şi un bursier al fundaţiilor maghiare de la Budapesta, este de părere că adunările UDMR şi, respectiv, CNS nu au făcut decît să repună în discuţii aspecte “despre ceva ce deja există - autonomia culturală şi autonomia administrativă. Dan Manolăchescu este de părere că ceea ce s-a reuşit prin cele două Adunări a fost reactivarea lui Corneliu Vadim Tudor şi a mentalităţii politico-xenofobe româneşti, fără a face referire la cele maghiare. Dan Manolăchescu este autorul volumului “Mituri despre Ţinutul Secuiesc”, carte menită să contrazică faptul că minoritatea românească din Harghita şi Covasna ar fi discriminată. A mai participat la realizarea unui volum despre relaţiile minorităţilor cu majoritatea, volum realizat împreună cu Antal Arpad, şi este laureat al Premiului Julianus, acordat pentru promovarea beneficiilor autonomiei Ţinutului Secuiesc în rîndul românilor".
"• Emisiune formidabilă la Antena 3, duminică seară! Mihai Gâdea l-a avut ca invitat pe preşedintele PRM. Tema? Agitaţiile autonomiste ale ungurilor. Ratingul a fost imens: o medie de 3,5 puncte, în condiţiile în care Realitatea TV a înregistrat doar 1,5 puncte. “Minutul de aur" al emisiunii lui Mihai Gâdea (deşi la TVR era “Cerbul de Aur"!) a fost 4,3 puncte.
• A doua zi, Andreea Creţulescu i-a telefonat Tribunului, rugîndu-l să participe şi la emisiunea ei. După care, cu o oră înainte de emisiune, tot ea a anulat invitaţia, pe motiv că li s-a stricat... carul de transmisie (fly). Aiurea. Am aflat ce s-a întîmplat: Traian Băsescu i-a dat poruncă lui Valeriu Turcan, ăla a vorbit cu Adriean Videanu, iar ăsta l-a sunat pe S. O. Vântu. S-a făcut tot posibilul să nu mai apară Vadim. Ce ruşine! Şi campania electorală încă nici n-a început...
• În sfîrşit, o frază curajoasă a actorului Marcel Iureş: “Orice tîmpit poate face un film cu evrei torturaţi, mîncaţi de vii, arşi şi daţi cu capul de pereţi". Nu cumva e vorba chiar de amicul lui, regizorul Radu Gabrea, care a făcut filmul “Călătoria lui Gruber"? Noi n-am văzut pelicula, a văzut-o însă profesorul Ion Coja, care şi-a exprimat revolta în articolul intitulat “Opriţi-l pe Radu Gabrea!", publicat în ziarul “Tricolorul". Filmul acestui Gabrea pleacă de la o carte a evreului italian Curzio Malaparte, despre ceea ce s-a întîmplat la Iaşi, în 1941. Din păcate pentru carieristul Gabrea (care ar vrea să dea lovitura vieţii lui, să ia măcar un Oscar!), toată lumea ştie că cartea (sic!) lui Malaparte a fost o invenţie, de la un cap la altul. Toate jigodiile încearcă să învinovăţească Poporul Român, să-l facă asasin. Nu vă e, bă, ruşine?
• Foarte nostimă nota din ziarul “7 Plus", cu titlul “Prinţul de bloc n-a dansat decît o vară". Ne face plăcere s-o reproducem integral: Pe cît de bruscă şi surprinzătoare a fost intrarea Principelui Radu în scena politică, pe atît de fulgerătoare i-a fost ieşirea. Dacă anunţul privind candidatura la Preşedinţie s-a făcut cu mare pompă, abandonul a fost menţionat doar printr-un Comunicat de Presă. Practic, după ce preţ de cîteva luni a ameţit cu promisiuni puţinul electorat dispus să plece urechea la vrăjeala lui regală, Radu al României Duda s-a retras fără un motiv concret, ci doar cu cîteva explicaţii alambicate, dar lipsite de sens. (Stînga politică este în buzunarul prezidenţial. Dreapta politică a ales să ignore proiectul Casei Regale, crezînd că astfel va avea un cîştig politic pe termen scurt. Va fi o repetare a greşelii din 1997). Şi uite aşa, aventura Principelui în jungla politică s-ar rezuma printr-un singur vers celebru: De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?. Imediat după abandon, restul aspiranţilor la prima funcţie în stat au început să-şi recalculeze voturile. Mai rapizi de mînă şi de gură, liberalii chiar s-au fălit cu atragerea feţei regale în barca PNL-ului. Domnul Duda este o achiziţie importantă pentru PNL şi pentru echipa de campanie a lui Crin Antonescu, au proclamat liberalii. Judecînd după succesul repurtat în propria-i campanie, se poate spune că aportul Principelui la victoria lui Antonescu va face cît o dudă degerată".
• Şi încă ceva, musiu Dudaev: ce alegeri au fost în 1997? Au fost în 1996, nu în 1997.
• N-o vedem bine pe Floriana Jucan. Da' deloc, deloc, deloc. În revista ei colorată “Q Magazine" (ce greu se ţine, cu bani mulţi!), fata asta cu origini modeste, concepută de doi părinţi cinstiţi şi muncitori, se dă aristocrată şi face chestii inacceptabile. De pildă, în ultimul număr, ea publică portretele celor 4 candidaţi principali la Preşedinţie (aşa crede ea): Mircea Geoană, Crin Antonescu, Sorin Oprescu, Traian Băsescu. Nimic despre Vadim. De ce? Probabil ca să nu-şi supere sponsorii, ea, Floriana. În acelaşi număr apare un articol imbecil al falsificatorului de sondaje Vasile Dâncu. Dar cea mai abjectă chestie e un interviu cu mafiotul internaţional Frank Timiş, sub titlul “Proiectul Roşia Montană va fi dezvoltat, mai devreme sau mai tîrziu". Poate, dar nu de către gangsterii străini, ci de către Poporul Român, singurul proprietar al aurului şi argintului acestei ţări. Cîţi bani ţi-a dat, Jucanco, porcul ăsta de Frank Timiş? Merită să te prostituezi în halul ăsta? Erai ceva mai cinstită cînd trăiai cu Gigi Kent.
• Luni s-a petrecut ceva jenant. Realizatoarea Andreea Creţulescu, de la Realitatea TV, i-a telefonat preşedintelui PRM, pe care l-a rugat să participe la o emisiune despre pretenţiile ungurilor la autonomie teritorială. Ar fi urmat ca la sediul central al PRM să fie trimis un car de transmisie directă (fly). De la Odorhei intra în direct un agitator ungur, Szasz Jenö, preşedinte al aşa-zisului Partid Civic Maghiar. Tribunul a fost de acord. La sediul PRM s-au făcut pregătiri, pentru o transmisie în direct. Din păcate... Din păcate, în jurul orelor 18,45 (deci cu o oră şi un sfert înainte de emisiune) Andreea Creţulescu i-a telefonat preşedintelui PRM, căruia i-a trîntit o minciună penibilă: cică nu le mai merge Tfly-ul, s-a defectat. Nici n-ai ce să zici la o asemenea porcărie. Am aflat, în scurt timp, ce s-a întîmplat: Serviciile Secrete l-au alertat pe Matrozul Chior, că liderul PRM a înregistrat o creştere formidabilă, în preferinţele românilor, în ultimele zile. Aşa că trebuie împiedicat să mai apară la televizor. Şi cum lui Dan Voiculescu şi Dan Diaconescu nu li se putea da ordin, măgăreaţa a căzut pe şontorogul ăla nenorocit, şantajat cu pîrnaia...". Iată cum sună şi textul referitor la broscoiul cu capul mare şi creierul mic Hoţanu: “Sîmbătă după-amiază, preşedintele PRM a vizitat Piaţa Obor, din Capitală. El a dat o raită pe la buchinişti şi anticari, de la care a cumpărat cărţi, manuscrise, autografe etc. A intrat, pentru cîteva minute, şi în sediul Primăriei Sectorului 2, la parterul căreia se aflau alţi vînzători de cărţi şi documente. Lumea - inclusiv un alai de nuntaşi - l-a întîmpinat pe Tribun cu multă căldură. Oamenii i-au cerut cărţi cu autografe, au dorit să se fotografieze cu el, i-au spus păsurile lor. Ei, bine, ce credeţi că s-a întîmplat seara? Primarul Sectorului 2, Neculai Onţanu (PSD) i-a telefonat lui Adriean Videanu (PD-L) şi, cu o voce slugarnică, Vadim a avut un succes nebun! Se ţinea lumea după el etc., etc. Acest Neculai Onţanu e un lacheu al lui Traian Băsescu. Înainte de decembrie 1989, el era maistru la ACM-2 (Antrepriza de Construcţii Montaj), de pe Str. Făinari nr. 2, unde turna prin alte părţi, inclusiv la directorul general Eftimie Pluti. Pe urmă, s-a făcut membru PSM, apoi a dezertat la PSD, după care Băsescu l-a ridicat la gradul de general al Armatei. O canalie".
• În sfîrşit, redăm şi articolul lui Petru Calapodescu: “Nişte zăbăuci cu creierul înecat de pălinkă şi uns cu slănină au făcut iarăşi valuri la Odorheiu Secuiesc. Împopoţonaţi, unii, în costume militare şi-n scenografii potrivite poate în pusta ungară, mai ales ciracii Partidului Civic Maghiar, manipulaţi de Consiliul Naţional (?) Secuiesc, au apăsat cu putere pedala absurdă a autonomiei teritoriale. La Odorhei, tupeul a mers pînă la a se hotărî lansarea oficială de hărţi, imn, drapele şi alte însemne specifice unui stat. Stat în stat, cum ar fi Ţinutul Secuiesc, unde respectivele steaguri deja flutură abuziv pe clădirile oficiale. Vicele CNS, Ferenc Csaba, nici nu ezită să ceară Ťreformă teritorialăť şi Ťdrepturi colectiveť. Concept ridicol şi dezavuat net în UE, care apreciază tocmai largheţea Constituţiei române în privinţa minorităţilor. Cum au reacţionat partidele? UDMR, fireşte, ipocrit. Vadim (PRM) şi-a păstrat stilul inflexibil, cerînd tratamentul de şoc al puşcăriei. Corlăţean (PSD) se întreabă retoric Ťoare, ce le lipseşte?. Liberalii au vorbit parcă despre o altă ţară. Iar vicele PD-L Ioan Oltean (ardelean?) s-a mulţumit să se delimiteze. Nimic de la Preşedinţie. La Guvern, Boc (Ştefan cel Mare al zilelor noastre, cum îl numea Oltean) a tăcut ca mutul, ocupat să-şi parafeze Tasumare. Explicaţia e simplă. Fiecare ia în calcul, pentru prezidenţiale, doar voturile din Secuime. Restul nu contează".
• Titlul săptămînii a văzut lumina tiparului în ziarul “Cronica Română": “Imn, stemă, steag, diversiuni (autonomiste) nesfîrşite - Dreptul de a călca totul în picioare!"
• În “Evenimentul zilei", nr. de duminică, a apărut articolul “Aici a urinat Mozart!". Merită să-l cunoaşteţi, fiindcă e mişto: “MÎNDRIE. Locuitorii satului Raschala din Austria se simt onoraţi de faptul că în localitate se află o stîncă pe care, acum mai bine de două secole, ar fi urinat Mozart, notează site-ul 7sur7.be. În 1787, compozitorul, cuprins de o necesitate fiziologică urgentă, ar fi coborît din caleaşcă şi, oprindu-se în dreptul stîncii, şi-ar fi golit vezica. La peste 220 de ani de la acest fapt, populaţia satului a montat o placă pe faimosul bolovan".
• Ca mîine, în toată România vor fi amplasate plăci de marmură, cu inscripţia: “Aici s-a pişat Băsescu!". Dacă nu la vreun copac, sau pe vreun zid - atunci, în mod sigur, pe el. Başca faptul că Pilangiul Naţional a pişat şi ochii, histrion şi şmecher cum e.
• Aurolacul Mihai Bendeac se leagă, mai nou, şi de părinţii lui. De ce? Ca să pară interesant. Pe blogul lui, Cheliosul care se crede Bănel Nicoliţă povesteşte cum a apărut el pe lume. Cică ta-su avea un pact cu el însuşi: “Prima virgină pe care o găsesc, mă însor cu ea!". A întrebat-o pe mă-sa (a lui Mişu): “Eşti virgină?". Aia i-a răspuns: “Nu, bucureşteancă". Dar Bendeac-senior nu se dă bătut, ci insistează: “Voiam să zic, ai făcut danga-langa pînă acum? – “Oh, dar vai... Eu? Neprihănită!". După care avortonul Mişu comentează: “Neprihănită, neprihănită, da' tropăiau hormonii în ea ca trupa de dans a lu' Michael Flatley! Şi-aia a fost!". Dar, staţi aşa, că asta nu e tot. Măgarul le mai dă părinţilor o copită: “S-au căsătorit şi au început să se tăvălească prin pat ca la Local Combat. După şapte chiuretaje, s-a născut Mihai Bendeac". Ba, noi credem că, mai degrabă, el s-a născut chiar dintr-un chiuretaj ratat, care i-a scobit puţin dovleacul. Cum e posibil să facă cineva astfel de bancuri porcoase despre proprii lui părinţi? Aţi rîs? V-a amuzat? Nici noi. Măscăriciul ras în cap şi cu apucături de bulangiu crede că are umor. N-are. Păcat de Mirela Zeţa, că e talentată. Pleacă, fetiţo, cît vezi cu ochii, lasă-l pe mitocan să se scălîmbăie cît pofteşte, tu eşti din alt aluat.
• Foarte bună ancheta din “Gardianul": “Jihadul secuiesc. Extremiştii maghiari încep să facă legea în Transilvania" (autori: Tudor Şerban şi Ionuţ Mureşan). * Un impostor pe nume Traian Chircu se ţine scai de sutana Arhiepiscopului Teodosie, intrînd aşa, hodoronc-tronc, în greva foamei. Mai mult decît atît, dar mincinosul ăsta îi scrie Patriahului Daniel: “Lăsaţi-mă să mor de foame!". Băi, Chircule, nu-ţi e frică de bătaia lui Dumnezeu?
• Ce credeţi că au descoperit nişte oameni de ştiinţă din Anglia? Că bărbaţii devin mai inteligenţi dacă se uită la femei în... bikini! Tot ce se poate. Dar ne putem imagina ce deştept s-a făcut Ţapul cînd s-a uitat la Zoe Petre, care umbla fără chiloţi!
• Ziarul “Ziua" calcă, voiniceşte, pe urmele noastre. Am scris noi, încă de acum 6 luni, că spargerea depozitului de arme de la Ciorogîrla e o diversiune stupidă a golanului de Băsescu? Iată şi “Ziua", că se întreabă, în nr. din 3 septembrie: “Cine a furat armele de la Ciorogîrla?" Cum cine? Băsescu! Şi zac în puşcărie nişte oameni nevinovaţi, de o jumătate de an. Ce criminal!
• Bătrînul Şerban Orescu, fost la “Europa liberă", se dă cult la cap. În “Ziua", el scrie aşa: “Vorba strămoşilor noştri romani: Amicus Plato, sed magis amica veritas (Iubesc pe Platon, dar iubesc şi mai mult adevărul)". Alo, nea Şerbane, stai în banca matale. Două vorbe, trei minciuni. În primul rînd că traducerea corectă e asta: “Îmi e prieten Platon, dar mai prieten îmi e adevărul". În al doilea rînd că n-au zis-o “strămoşii noştri romani", ci Aristotel - probabil că ai fost derutat că expresia e în latină, dar, repetăm, cugetarea îi aparţine fostului discipol grec al lui Platon, Aristotel. În al treilea rînd, mai du-te-n pisici de-aici, că eşti prost ca noaptea.
• În ziarul “Click!" am citit un anunţ care ne-a cutremurat: “Bendeac se tratează cu alifie pentru oi". Crema se numeşte Mibazon şi e destinată ovinelor, cîinilor şi pisicilor. Da' la ce-i trebuie cheliosului unguentul ăsta? Acelaşi ziar ne informează: ca să scape de acnee! Aha! Carevasăzică, clovnul mai are şi bube, ca mai toţi onaniştii întîrziaţi.
• Un alt imbecil (care se crede important fiindcă îl bagă-n seamă două babe şi un administrator de bloc) e Călin Hera. Tot chelios, şi el. Şi tot bubos. Prostul ăsta scrie în “Excrementul zilei" o compunere şcolară, cu titlul “Nu trageţi în secuime!" Nu trage nimeni băi, puţă bleagă. Împăciuitori din ăştia, inculţi şi gata să trădeze, în orice clipă, am mai văzut noi. Habar n-ai pe ce lume trăieşti, Că-că-line.
• În “Cancan" am citit, cu interes, un articol cu titlul “Sîntem programaţi să credem în Dumnezeu". Îl supunem şi atenţiei cititorilor noştri: “Potrivit unui studiu realizat de cercetătorii universităţii din Bristol, Marea Britanie, creierul uman este programat să creadă în Dumnezeu încă de la naştere. Dovezile oamenilor de ştiinţă provin în urma efectuării unor studii asupra bebeluşilor şi copiilor, care au demonstrat că materia cenuşie este programată să creadă că Spiritul sau Sufletul este strict separat de corp. Această distincţie ne permite să credem în forţe supranaturale, să ne închipuim prieteni imaginari şi să concepem zei. De asemenea, s-a dovedit că religia îi ajută pe oameni să fie mult mai optimişti în viaţă".
• Din păcate, Băsescu e programat să creadă în dracu' să-l pieptene (deşi n-are ce).
• Salariaţii RODIPET au intrat în grevă, acuzînd neplata lefurilor de luni de zile (din aprilie). Nici Poliţia, nici Justiţia n-au curaj să-l umfle pe borfaşul libanez Hassan Awdi. E ceva necurat aici. Probabil că musulmanul chiar e agent MOSSAD, cum se laudă.
• Roxana Ichim publică, în ziarul “Ultima oră", editorialul “Cînd doi se-njură, al treilea schimbă harta". Autoarea, corectă, recunoaşte cine a avut curajul să se bată cu fiara horthystă: “Ca întotdeauna în ultimii 20 de ani, PRM a tras semnalul de alarmă. Acum, unii ajung la concluzia că partidul lui Vadim Tudor a cam avut dreptate. Dar să nu vă închipuiţi că Boc şi Geoană se vor apuca să ia în serios obrăznicia- chiar aşa fără şanse cum este- celor care se închipuie deja politicieni de mare anvergură din partea unui Ţinut Secuiesc!Doamne fereşte! Ei zgîlţîie coaliţia, urlînd măscări, doar-doar i-o mai auzi un electorat care a ajuns să-i bage în seamă cam cît îi bagă în seamă secuii apăsaţi de grija zilei de mîine pe alde Szasz Jenö şi compania..."
• N-avem timp de pierdut cu nebunul C. T. Popescu. Scrie mult şi confuz. Dar ce-i de curul lui! Ce aere îşi dă, de fasole ţucără! Mai nou, cică el e profesor universitar, are studente. Dar tot cacofon e. În foaia falită “Gîndul", încă din prima frază a lui ne izbeşte damful unei cacofonii penibile: “Oxford Analytica cu privire la starea presei româneşti". Şi mai e o chestie: se zice “presei române". Ca şi literaturii române", nu literaturii româneşti".
• În “Scînteia" (suplimentul “Jurnalului Naţional") a apărut o eroare inexplicabilă: În 1989, Arsenie Boca trăia la Sinaia. Era urmărit de 46 de ani de Securitate". Cu alte cuvinte, Securitatea funcţiona din... 1943! Fiindcă acesta e calculul cel mai simplu: 1989 minus 46 înseamnă 1943.
• . Un derbedeu cu numele imposibil Dan Manolăchescu, preşedinte al Filialei PD-L Sfîntu Gheorghe, s-a declarat mai îngrijorat de Vadim Tudor decît de autonomiştii maghiari! Cine e jigodia asta? Ne-o spune un ziarist din Cluj, Gh. Bara: “În acelaşi timp, preşedintele PD-L Sfîntu Gheorghe, Dan Manolăchescu, un cunoscut susţinător al autonomiei şi un bursier al fundaţiilor maghiare de la Budapesta, este de părere că adunările UDMR şi, respectiv, CNS nu au făcut decît să repună în discuţii aspecte “despre ceva ce deja există - autonomia culturală şi autonomia administrativă. Dan Manolăchescu este de părere că ceea ce s-a reuşit prin cele două Adunări a fost reactivarea lui Corneliu Vadim Tudor şi a mentalităţii politico-xenofobe româneşti, fără a face referire la cele maghiare. Dan Manolăchescu este autorul volumului “Mituri despre Ţinutul Secuiesc”, carte menită să contrazică faptul că minoritatea românească din Harghita şi Covasna ar fi discriminată. A mai participat la realizarea unui volum despre relaţiile minorităţilor cu majoritatea, volum realizat împreună cu Antal Arpad, şi este laureat al Premiului Julianus, acordat pentru promovarea beneficiilor autonomiei Ţinutului Secuiesc în rîndul românilor".
Wednesday, September 2, 2009
Saptamana pe scurt 2 Septembrie 2009
Un punct de vedere a ceea ce se intampla in Romania.
Romania Mare:
"• Neputinţă chinuitoare a fotbaliştilor de la Steaua în derbyul cu Dinamo. Dacă ar mai fi jucat încă două reprize, steliştii n-ar fi înscris. Aici şi numai aici se putea ajunge după ce echipa a fost decimată, vîndută bucată cu bucată. Ne referim la cei mai buni oameni din apărare (Rădoi, Goian, Neşu) şi la cei mai buni oameni de gol din atac (Neaga şi Dică), vînduţi, risipiţi sau chiar traşi pe dreapta. Acum, la Steaua joacă nişte recruţi anonimi: Ochiroşii, Onicaş, Romeo Surdu, Andrei Ionescu, Szekely ş.a.m.d. Băieţi buni, sîrguincioşi, dar încă departe de pretenţiile echipei-fanion a fotbalului românesc. Portarul Tătăruşanu la fel de slab - de altfel, singurul gol al meciului a fost „opera" lui, băiatul ieşind la plimbare, hai-hui, prin careul de 16 metri şi ratînd întîlnirea cu băşica. Nici Dinamo n-a arătat mare lucru. Dar a jucat ceea ce, de regulă, joacă o echipă în deplasare, avînd în tînărul Andrei Cristea un om de bază, care i-a hărţuit tot meciul, pe tot terenul, pe foştii lui coechipieri. Fiindcă, să nu uităm, Andrei Cristea a fost la Steaua, dar nu ştim cine l-a dat afară. Uite că ce-a dat Steaua afară, de prost, a luat Dinamo, de bun. Una peste alta, Dinamo a cîştigat pe merit, avînd în vedere că venise de la Liberec cu un tonus moral superior. Ne gîndim, cu groază, ce vor face echipele noastre în etapele superioare ale Cupelor Europene.
• Nesimţirea lui Ion Ţiriac nu mai are margini! Ştiţi ce-a fost în stare boul ăsta bătrîn, care măcelăreşte animale? A zis aşa: „Doar Sfîntul Petru nu-mi răspunde acum la telefon!" Aha, carevasăzică ceilalţi sfinţi îi răspund, cum ar fi: Sfinţii Mihail şi Gavril, Sfîntul Ion, Sfîntul Gheorghe, Sfîntul Vasile, Sfîntul Ilie ş.a. Dar de ce le-o da telefon prostul ăsta de Ţiriac? Poate cumva să-i roage să-l ajute pe drogatul de fi-su, la care s-au găsit peste 9 kile de heroină şi era cît pe-aci să putrezească în puşcărie? Ca să fim sinceri, noi credem că miliardarului în chiloţi îi răspunde la telefon numai Scaraoţchi. Nu ştim la discuţia căror zmecheri internaţionali a tras cu urechea mafiotul Ţiriac, şterpelind „gluma" cu telefonul şi Sf. Petru, dar ştim că pentru sacrilegiul ăsta, de neam prost şi parvenit, o să-l bată Dumnezeu...
• Titlul săptămînii a apărut în „7 Plus": „Oana Roman îşi arată chiloţii". Ha-ha-ha! Chiloţii? Poate hamleţii!
• Un titlu amuzant poate fi văzut în „Ziua": „Şoarecele alcoolic care nu se îmbată". Precis că e vorba de Sorin Oprescu!
• Lavinia Betea îi face o teribilă nedreptate frumoasei actriţe Adam Erzsebet (soţia scriitorului Hajdu Gyözö) - ea publică în „Scînteia" (supliment la „Jurnalul Naţional") o scrisoare a acesteia către Elena Ceauşescu, în care unguroaica se plîngea de şicanele la care e supusă la Teatrul Naţional din Tg. Mureş, fiindcă „s-a dat cu românii". Da, actriţa avea dreptate. Aşa era prigonită atunci, înainte de decembrie 1989, tot aşa e prigonită şi acum, în aşa-zisa democraţie. Ea şi soţul ei au fost făcuţi „trădători" nu numai atunci, ci, repetăm, şi acum. Ce treabă are Lavinia Betea? De ce se amestecă ea? Nu cumva abia ce face ea, acum, e un denunţ?
• Un excelent articol publică George Scarlat, în „Ziua" de sîmbătă, sub titlul „Huoo, Madonna!" Ne facem datoria să reproducem, integral, acest material, ca dovadă că nu numai noi gîndim aşa: „Madonna, devenită ad-hoc apărătoare a cauzelor nobile, a binevoit să ne onoreze cu augusta sa prezenţă la Bucureşti şi a ţinut şi un inimos discurs anti-discriminare, în favoarea ţiganilor şi homosexualilor. Din moment ce românii rasişti şi troglodiţi din Parcul Izvor au huiduit-o, înseamnă că demersul a fost bine-venit, iar problema chiar există în România şi e şi foarte gravă. Site-ul Yahoo, Associated Press etc. au răspîndit ştirea în lumea întreagă. Romani Criss, ONG-ul abonat la granturi guvernamentale şi europene, a sărit să ne prezinte lăutarii ţigani aduşi pe scenă de Madonna. Adică, vezi Doamne, rasiştii români pe lăutarii ţigani i-ar fi huiduit, nu pe vetusta paţachină. Rasismul descoperit de Romani Criss cu rasismometrul în Piaţa Universităţii există pe bune şi, atunci, pentru a fi combătut, e nevoie de cît mai multe granturi la ONG-ul ţiganilor engleziţi. Probabil că o să sară şi «Accept», organizaţia homosexualilor cu preocupări civice, doar şi ei trebuie alimentaţi, doar homofobia face ravagii în Parcul Izvor. Numai că alături, în fieful lor din Parcul Operei, nu-i mai întrerupe nimeni din activităţile specifice. De fapt, spectatorii români erau oricum cu capsa pusă din cauza lipsei de respect cu care au fost trataţi la ei acasă şi pe banii lor de către o Madonnă care a întîrziat 50 de minute, i-a ţinut în praf şi mizerie şi fără să vadă şi să audă mare lucru din şuşa de la Izvor. Pe fondul acestei stări de spirit au fost aruncate cele două stereotipuri despre români, care sînt prezentate întotdeauna împreună, deşi se bat cap în cap: a) românii sînt un popor de ţigani şi b) sînt un popor de rasişti care discriminează ţiganii. Au fost prezentate filmuleţe din turneu cu imagini semnificative din ţările parcurse, pentru România fiind alese imagini cu ţigani şi căruţe pe drumuri prăfuite. Başca prezentarea mincinoasă pe site-ul Madonnei a lăutarilor din Rusia ca fiind români, preluată şi de presă. Madonna i-a întrebat foarte convinsă pe spectatorii din Izvor dacă ştiu ce înseamnă «Leila pala tute», de parcă se presupunea că toţi cei 70.000 de spectatori prezenţi ar fi vorbit fluent limba ţigănească, fiind coborîţi direct din căruţele de pe ecran. Discursul ei despre discriminarea «romani», «gipsy» nu a făcut decît să pună capac la toate. Românii veniseră să vadă un spectacol şi nu se aşteptau ca «Bubulina care făcea play-back după adevărata Madonna», cum inspirat o numea un coleg, să le dea lecţii la ei acasă şi să-i facă rasişti, fie şi indirect. De fapt, firma ei de PR i-o fi spus că nu mai poate şoca, decît cel mult dezgusta, dacă după 25 de ani vine tot cu săruturi lesbiene sau simularea actului sexual, măscări care oricum s-au repetat şi la Bucureşti. Nu, Madonna trebuie să susţină cauze nobile, ca Bono, de pildă, da' măcar U2 cîntă de num'-numa, cum ar spune ardeleanu'. Dar în Europa de Est nu e ca în Africa lui Bono şi nu merge cu mesaje pro-anti SIDA sau pro-copii înfometaţi. Pe cale de consecinţă, geniile PR i-or fi spus Madonnei că au văzut ei pe Internet că ar fi o problemă cu discriminarea rromilor, care trebuie musai apăraţi între «Isla Bonita» şi «Give it to me», că dă bine la imagine. Involuntar, falita strategie a funcţionat din cauza huiduielilor românilor (printre care şi subsemnatul). Madonna s-a ales cu nesperata publicitate şi încă în calitate de martiră fluierată a drepturilor omului, nu de exhibiţionistă sexuală ca pînă acum. Românii au rămas cu reputaţia mondială de rasişti, praful înghiţit, banii aruncaţi pe fereastră pentru o şuşă şi tonele de gunoaie din Izvor, despre care nu ştim dacă vor fi curăţate cu bani publici sau ai organizatorilor. Huoo, Madonna, du-te de unde ai venit şi să nu te mai întorci!"
• Pe aceeaşi temă au vorbit, la Antena 3, sîmbătă seara, Vadim şi Johnny Răducanu. Gazdă: Alessandra Stoicescu. Excelentă ziaristă de presă scrisă, Floriana Jucan s-a dovedit a fi, din nou, modestă pe micul ecran. De ce? Poate şi pentru faptul că e rîrîită (graseiază) şi lumea o confundă cu Răzvan Theodorescu.
• La Antena 3 au dat mesaje, în acea seară, cîţiva bulangii, de o violenţă feroce. Ăştia, dacă ar putea, l-ar omorî pe Vadim! Vorba lui Paul Valéry: „Dacă gîndul ar putea ucide! Dacă privirea ar putea fecunda!"
• În cartea lui Puşi Dinulescu despre criticul fără operă Nicolae Manolescu e descrisă şi o scenă pe care talentatului pamfletar i-a relatat-o regretatul Teodor Mazilu. În anii '50, Al. Mirodan era şeful viitorului dramaturg, la „Scînteia tineretului", obişnuind să returneze articolele, fără să le citească, dar scriind pe ele: „Mai mult Stalin, mai mult URSS!" Azi, Al. Mirodan (apuca-ne-ar de ciocan) se dă zbir în Israel, la o revistă antiromânească, „Minimum". Ştiţi cine l-a dat în judecată? Chiar un evreu de-al lui, rabinul Ellie Caufman!
• Ziarul „Azi" se şterge la fund cu ciuful roşu şi plin de mătreaţă al poponarului Nati Meir: „Pseudo-candidatul la fotoliul de la Cotroceni, recte Nati Meir, a schimbat macazul şi, mai nou, pozează în «cucernic», după ce s-a chinuit să-şi atragă simpatizanţi prin diverse apariţii «exotice» la show-uri tv sau la fel de «originale» anunţuri pe blogul personal despre guvernele sale fantomă. Ultima găselniţă aruncată pe piaţă de Meir este aceea că, în curînd, face o vizită în ţara sa de baştină, Israel, pentru a-l ruga pe Creator la Zidul Plîngerii să-l ajute să cîştige alegerile din toamnă şi să ajungă preşedintele României. Cît de ascultată va fi ruga sa, nu avem de unde şti, în schimb, în sondajele de opinie de pînă acum, N.M. e cotat cu... zero virgulă ceva şanse de reuşită... Cum, însă, aşa cum spuneam şi altădată, alegerile trebuie să fie musai cu cît mai mult «catindaţi», Nati M. îşi va juca rolul pînă la capăt..." * Un ţigan obraznic şi cu frizură de ocnaş, Horia Ghibuţiu, pripăşit la B1TV, publică în „Excrementul zilei" o compunere şcolărească, intitulată „Băsescu-Oprescu, finala poporului". Poate finala popoului. Altceva e interesant: vedeţi cum dă „Excrementul silei" direcţia? Adică cei doi vor intra în finală, iar Oprescu va fi învins, normal. Din păcate pentru propagandiştii ăştia de mahala, criza face imposibilă o nouă fraudă electorală, aşa că scenariile clocite de golani nu mai fac nici două parale. Nu va exista nici o finală. Vadim va cîştiga, detaşat, din turul I. Obişnuiţi-vă cu ideea, băi, muiştilor...
• O lichea incurabilă se dovedeşte a fi, pînă la moarte, Mădălin Voicu. Ştiţi ce-a fost în stare să debiteze parazitul ţigănesc? „Românii au înjurat-o pe Madonna fiindcă sînt primitivi!". Şi să nu-l scuipi în gură pe spoitingirul ăsta neruşinat? Ce derbedeu! Ce nenorocit! Bine i-a făcut Marian Vanghelie că l-a dat afară din P.S.D.!
• La fel de prost şi fără umor scrie „strămoaşa caprei", Tia Şerbănescu, în „Cotidianul". Degeaba i-a făcut felaţie, la începutul anilor '70, lui Octavian Paler, că nu s-a prins nimic de pocita asta cu dinţi încălecaţi şi urechi răsucite ca nişte jumări...
• Foarte fin şi subtil umorul practicat de ziarul „7 Plus". Uitaţi-vă ce titlu a apărut aici: „Anamaria Ferentz, o mare poetă". De ce? Pentru că a cîntat pe un post de tembeliziune aşa: „M-am născut între Carpaţi/ La poale de munteee/ Şi acuma spăl rahaaaţi/ Şi wc-uri multeee!" Bravo, fato! Du-te repede la Institutul Cultural Român, să te trimită Patapievici în SUA, Canada, Suedia etc. Premiul Nobel e ca şi al tău.
• Tot în „7 Plus" se face mişto de Dan Nica şi Vasile Blaga: „«Pardaian de la Galaţi», muşcat de «Buldog». Victimă colaterală, Dan Nica «zboară» de la Interne". Da' să zboare o dată, că ne-am săturat de mutra lui de gabor fără pălărie, serios, dar hoţ, şi curvar pe deasupra.
• La B1TV s-a difuzat un documentar despre Catedrala Nôtre-Dame, din Paris, din care am aflat că cel mai mare clopot a fost făcut, în Secolul XIV, de Ludovic al XIV-lea. Eroare din greşeală, nenică! În Secolul XIV (adică în anii 1300), Ludovic al XIV-lea nu exista.
• Încă nu ştim ce e în spatele campaniei declanşate de „Cotidianul" lui S.O. Vântu împotriva găştii lui Băsescu. Dar ştim că noul şef al publicaţiei, Cornel Nistorescu, l-a făcut ciulama pe Frankestein! Titlul: „«Anticomunistul» Stolojan". Priviţi cum îl execută Nistorescu pe flegmaticul evreu polonez, care se dă mare specialist (poate, dar nu în economie, ci în limbi la schiloada Raluca Turcan): „Răspunsul mînios dat de Theodor Stolojan la scrisoarea lui Emil Constantinescu mă pune pe gînduri. Avem de-a face cu o reacţie de mînie, sau una de tupeu. Sau, pur şi simplu, cu una de ochii lumii, pentru a-şi acoperi bubele mai noi sau mai vechi. Probabil că Theodor Stolojan s-a supărat de faptul că ar fi fost ştampilat cu sintagma «apropiat al Securităţii». Dar marele nostru economist şi hotelier n-a explicat niciodată contribuţia sa la recuperarea aurului din Elveţia: «În calitatea sa de membră a Comisiei Dunării, ţara noastră avea depusă drept garanţie în Elveţia, la Banca Reglementelor Internaţionale de la Basel, cantitatea de 50 de kilograme aur pur. Întrucît venise momentul ca această garanţie să ne fie returnată, s-a constituit o delegaţie formată din reprezentantul Băncii Naţionale (Vieriţă), cel al Ministerului Finanţelor (Stolojan), cel al Direcţiei Consulare din MAE şi cel al Centrului de Informaţii Externe (colonelul Stelian Octavian Andronic), delegaţie care s-a deplasat la Basel pentru a definitiva formalităţile de predare a aurului» (36 de ani în Serviciile Secrete ale României, 2008, pag. 240). Stolojan n-a explicat niciodată din ce a construit el hotelul de pe Valea Prahovei. Din salariul de la Banca Mondială nu-l putea face. Nu a spus niciodată de ce era susţinătorul de nădejde al RAFO şi nici de ce îi primea la Cotroceni pe reprezentanţii ALRO (căci Palatul Prezidenţial n-a fost niciodată un magazin de comercializat energie). Stolojan n-a fost în stare să explice nici marea sa iniţiativă de spargere a PNL, operaţiune iniţiată şi condusă din postura de consilier al preşedintelui României. Celelalte sînt mărunţişuri şi melodrame (renunţarea la candidatură) sau crize de încredere (retragerea din poziţia de desemnat la funcţia de premier). Theodor Stolojan combate acum acuzaţiile privitoare la fostele structuri ale statului comunist. Ca Petrache Lupu, care i-ar fi înjurat pe făcătorii de minuni!"
• Handicapata Rodica Ciobanu face ce face şi se leagă de Vadim. Unde? În fiţuica falită a Crocodilului Chelios, „Gîndul". N-ai, fă, talent. Nici de curvă nu eşti bună. Poate doar să dai cu mopul după ce borăşte alcoolicul C.T. Popescu...
• Am avut frisoane cînd am citit, în „Jurnalul Naţional", articolul lui Florin Condurăţeanu, intitulat „Vin ruşii, nişte bandiţi!". Ne-am frecat la ochi, am crezut că nu-i adevărat. Ce l-o fi apucat pe fostul colonel de Securitate Dan Voiculescu (omul ruşilor!) să se lege de ruşi? Pînă la urmă, ne-am lămurit: nu scria „Vin ruşii", ci „Viruşii". Aşadar, titlul corect al articolului scris de inimosul Florin Condurăţeanu este „Viruşii, nişte bandiţi!" Vorba Irinei Loghin, despre Rasdaq: să-i aresteze, maică!"
Romania Mare:
"• Neputinţă chinuitoare a fotbaliştilor de la Steaua în derbyul cu Dinamo. Dacă ar mai fi jucat încă două reprize, steliştii n-ar fi înscris. Aici şi numai aici se putea ajunge după ce echipa a fost decimată, vîndută bucată cu bucată. Ne referim la cei mai buni oameni din apărare (Rădoi, Goian, Neşu) şi la cei mai buni oameni de gol din atac (Neaga şi Dică), vînduţi, risipiţi sau chiar traşi pe dreapta. Acum, la Steaua joacă nişte recruţi anonimi: Ochiroşii, Onicaş, Romeo Surdu, Andrei Ionescu, Szekely ş.a.m.d. Băieţi buni, sîrguincioşi, dar încă departe de pretenţiile echipei-fanion a fotbalului românesc. Portarul Tătăruşanu la fel de slab - de altfel, singurul gol al meciului a fost „opera" lui, băiatul ieşind la plimbare, hai-hui, prin careul de 16 metri şi ratînd întîlnirea cu băşica. Nici Dinamo n-a arătat mare lucru. Dar a jucat ceea ce, de regulă, joacă o echipă în deplasare, avînd în tînărul Andrei Cristea un om de bază, care i-a hărţuit tot meciul, pe tot terenul, pe foştii lui coechipieri. Fiindcă, să nu uităm, Andrei Cristea a fost la Steaua, dar nu ştim cine l-a dat afară. Uite că ce-a dat Steaua afară, de prost, a luat Dinamo, de bun. Una peste alta, Dinamo a cîştigat pe merit, avînd în vedere că venise de la Liberec cu un tonus moral superior. Ne gîndim, cu groază, ce vor face echipele noastre în etapele superioare ale Cupelor Europene.
• Nesimţirea lui Ion Ţiriac nu mai are margini! Ştiţi ce-a fost în stare boul ăsta bătrîn, care măcelăreşte animale? A zis aşa: „Doar Sfîntul Petru nu-mi răspunde acum la telefon!" Aha, carevasăzică ceilalţi sfinţi îi răspund, cum ar fi: Sfinţii Mihail şi Gavril, Sfîntul Ion, Sfîntul Gheorghe, Sfîntul Vasile, Sfîntul Ilie ş.a. Dar de ce le-o da telefon prostul ăsta de Ţiriac? Poate cumva să-i roage să-l ajute pe drogatul de fi-su, la care s-au găsit peste 9 kile de heroină şi era cît pe-aci să putrezească în puşcărie? Ca să fim sinceri, noi credem că miliardarului în chiloţi îi răspunde la telefon numai Scaraoţchi. Nu ştim la discuţia căror zmecheri internaţionali a tras cu urechea mafiotul Ţiriac, şterpelind „gluma" cu telefonul şi Sf. Petru, dar ştim că pentru sacrilegiul ăsta, de neam prost şi parvenit, o să-l bată Dumnezeu...
• Titlul săptămînii a apărut în „7 Plus": „Oana Roman îşi arată chiloţii". Ha-ha-ha! Chiloţii? Poate hamleţii!
• Un titlu amuzant poate fi văzut în „Ziua": „Şoarecele alcoolic care nu se îmbată". Precis că e vorba de Sorin Oprescu!
• Lavinia Betea îi face o teribilă nedreptate frumoasei actriţe Adam Erzsebet (soţia scriitorului Hajdu Gyözö) - ea publică în „Scînteia" (supliment la „Jurnalul Naţional") o scrisoare a acesteia către Elena Ceauşescu, în care unguroaica se plîngea de şicanele la care e supusă la Teatrul Naţional din Tg. Mureş, fiindcă „s-a dat cu românii". Da, actriţa avea dreptate. Aşa era prigonită atunci, înainte de decembrie 1989, tot aşa e prigonită şi acum, în aşa-zisa democraţie. Ea şi soţul ei au fost făcuţi „trădători" nu numai atunci, ci, repetăm, şi acum. Ce treabă are Lavinia Betea? De ce se amestecă ea? Nu cumva abia ce face ea, acum, e un denunţ?
• Un excelent articol publică George Scarlat, în „Ziua" de sîmbătă, sub titlul „Huoo, Madonna!" Ne facem datoria să reproducem, integral, acest material, ca dovadă că nu numai noi gîndim aşa: „Madonna, devenită ad-hoc apărătoare a cauzelor nobile, a binevoit să ne onoreze cu augusta sa prezenţă la Bucureşti şi a ţinut şi un inimos discurs anti-discriminare, în favoarea ţiganilor şi homosexualilor. Din moment ce românii rasişti şi troglodiţi din Parcul Izvor au huiduit-o, înseamnă că demersul a fost bine-venit, iar problema chiar există în România şi e şi foarte gravă. Site-ul Yahoo, Associated Press etc. au răspîndit ştirea în lumea întreagă. Romani Criss, ONG-ul abonat la granturi guvernamentale şi europene, a sărit să ne prezinte lăutarii ţigani aduşi pe scenă de Madonna. Adică, vezi Doamne, rasiştii români pe lăutarii ţigani i-ar fi huiduit, nu pe vetusta paţachină. Rasismul descoperit de Romani Criss cu rasismometrul în Piaţa Universităţii există pe bune şi, atunci, pentru a fi combătut, e nevoie de cît mai multe granturi la ONG-ul ţiganilor engleziţi. Probabil că o să sară şi «Accept», organizaţia homosexualilor cu preocupări civice, doar şi ei trebuie alimentaţi, doar homofobia face ravagii în Parcul Izvor. Numai că alături, în fieful lor din Parcul Operei, nu-i mai întrerupe nimeni din activităţile specifice. De fapt, spectatorii români erau oricum cu capsa pusă din cauza lipsei de respect cu care au fost trataţi la ei acasă şi pe banii lor de către o Madonnă care a întîrziat 50 de minute, i-a ţinut în praf şi mizerie şi fără să vadă şi să audă mare lucru din şuşa de la Izvor. Pe fondul acestei stări de spirit au fost aruncate cele două stereotipuri despre români, care sînt prezentate întotdeauna împreună, deşi se bat cap în cap: a) românii sînt un popor de ţigani şi b) sînt un popor de rasişti care discriminează ţiganii. Au fost prezentate filmuleţe din turneu cu imagini semnificative din ţările parcurse, pentru România fiind alese imagini cu ţigani şi căruţe pe drumuri prăfuite. Başca prezentarea mincinoasă pe site-ul Madonnei a lăutarilor din Rusia ca fiind români, preluată şi de presă. Madonna i-a întrebat foarte convinsă pe spectatorii din Izvor dacă ştiu ce înseamnă «Leila pala tute», de parcă se presupunea că toţi cei 70.000 de spectatori prezenţi ar fi vorbit fluent limba ţigănească, fiind coborîţi direct din căruţele de pe ecran. Discursul ei despre discriminarea «romani», «gipsy» nu a făcut decît să pună capac la toate. Românii veniseră să vadă un spectacol şi nu se aşteptau ca «Bubulina care făcea play-back după adevărata Madonna», cum inspirat o numea un coleg, să le dea lecţii la ei acasă şi să-i facă rasişti, fie şi indirect. De fapt, firma ei de PR i-o fi spus că nu mai poate şoca, decît cel mult dezgusta, dacă după 25 de ani vine tot cu săruturi lesbiene sau simularea actului sexual, măscări care oricum s-au repetat şi la Bucureşti. Nu, Madonna trebuie să susţină cauze nobile, ca Bono, de pildă, da' măcar U2 cîntă de num'-numa, cum ar spune ardeleanu'. Dar în Europa de Est nu e ca în Africa lui Bono şi nu merge cu mesaje pro-anti SIDA sau pro-copii înfometaţi. Pe cale de consecinţă, geniile PR i-or fi spus Madonnei că au văzut ei pe Internet că ar fi o problemă cu discriminarea rromilor, care trebuie musai apăraţi între «Isla Bonita» şi «Give it to me», că dă bine la imagine. Involuntar, falita strategie a funcţionat din cauza huiduielilor românilor (printre care şi subsemnatul). Madonna s-a ales cu nesperata publicitate şi încă în calitate de martiră fluierată a drepturilor omului, nu de exhibiţionistă sexuală ca pînă acum. Românii au rămas cu reputaţia mondială de rasişti, praful înghiţit, banii aruncaţi pe fereastră pentru o şuşă şi tonele de gunoaie din Izvor, despre care nu ştim dacă vor fi curăţate cu bani publici sau ai organizatorilor. Huoo, Madonna, du-te de unde ai venit şi să nu te mai întorci!"
• Pe aceeaşi temă au vorbit, la Antena 3, sîmbătă seara, Vadim şi Johnny Răducanu. Gazdă: Alessandra Stoicescu. Excelentă ziaristă de presă scrisă, Floriana Jucan s-a dovedit a fi, din nou, modestă pe micul ecran. De ce? Poate şi pentru faptul că e rîrîită (graseiază) şi lumea o confundă cu Răzvan Theodorescu.
• La Antena 3 au dat mesaje, în acea seară, cîţiva bulangii, de o violenţă feroce. Ăştia, dacă ar putea, l-ar omorî pe Vadim! Vorba lui Paul Valéry: „Dacă gîndul ar putea ucide! Dacă privirea ar putea fecunda!"
• În cartea lui Puşi Dinulescu despre criticul fără operă Nicolae Manolescu e descrisă şi o scenă pe care talentatului pamfletar i-a relatat-o regretatul Teodor Mazilu. În anii '50, Al. Mirodan era şeful viitorului dramaturg, la „Scînteia tineretului", obişnuind să returneze articolele, fără să le citească, dar scriind pe ele: „Mai mult Stalin, mai mult URSS!" Azi, Al. Mirodan (apuca-ne-ar de ciocan) se dă zbir în Israel, la o revistă antiromânească, „Minimum". Ştiţi cine l-a dat în judecată? Chiar un evreu de-al lui, rabinul Ellie Caufman!
• Ziarul „Azi" se şterge la fund cu ciuful roşu şi plin de mătreaţă al poponarului Nati Meir: „Pseudo-candidatul la fotoliul de la Cotroceni, recte Nati Meir, a schimbat macazul şi, mai nou, pozează în «cucernic», după ce s-a chinuit să-şi atragă simpatizanţi prin diverse apariţii «exotice» la show-uri tv sau la fel de «originale» anunţuri pe blogul personal despre guvernele sale fantomă. Ultima găselniţă aruncată pe piaţă de Meir este aceea că, în curînd, face o vizită în ţara sa de baştină, Israel, pentru a-l ruga pe Creator la Zidul Plîngerii să-l ajute să cîştige alegerile din toamnă şi să ajungă preşedintele României. Cît de ascultată va fi ruga sa, nu avem de unde şti, în schimb, în sondajele de opinie de pînă acum, N.M. e cotat cu... zero virgulă ceva şanse de reuşită... Cum, însă, aşa cum spuneam şi altădată, alegerile trebuie să fie musai cu cît mai mult «catindaţi», Nati M. îşi va juca rolul pînă la capăt..." * Un ţigan obraznic şi cu frizură de ocnaş, Horia Ghibuţiu, pripăşit la B1TV, publică în „Excrementul zilei" o compunere şcolărească, intitulată „Băsescu-Oprescu, finala poporului". Poate finala popoului. Altceva e interesant: vedeţi cum dă „Excrementul silei" direcţia? Adică cei doi vor intra în finală, iar Oprescu va fi învins, normal. Din păcate pentru propagandiştii ăştia de mahala, criza face imposibilă o nouă fraudă electorală, aşa că scenariile clocite de golani nu mai fac nici două parale. Nu va exista nici o finală. Vadim va cîştiga, detaşat, din turul I. Obişnuiţi-vă cu ideea, băi, muiştilor...
• O lichea incurabilă se dovedeşte a fi, pînă la moarte, Mădălin Voicu. Ştiţi ce-a fost în stare să debiteze parazitul ţigănesc? „Românii au înjurat-o pe Madonna fiindcă sînt primitivi!". Şi să nu-l scuipi în gură pe spoitingirul ăsta neruşinat? Ce derbedeu! Ce nenorocit! Bine i-a făcut Marian Vanghelie că l-a dat afară din P.S.D.!
• La fel de prost şi fără umor scrie „strămoaşa caprei", Tia Şerbănescu, în „Cotidianul". Degeaba i-a făcut felaţie, la începutul anilor '70, lui Octavian Paler, că nu s-a prins nimic de pocita asta cu dinţi încălecaţi şi urechi răsucite ca nişte jumări...
• Foarte fin şi subtil umorul practicat de ziarul „7 Plus". Uitaţi-vă ce titlu a apărut aici: „Anamaria Ferentz, o mare poetă". De ce? Pentru că a cîntat pe un post de tembeliziune aşa: „M-am născut între Carpaţi/ La poale de munteee/ Şi acuma spăl rahaaaţi/ Şi wc-uri multeee!" Bravo, fato! Du-te repede la Institutul Cultural Român, să te trimită Patapievici în SUA, Canada, Suedia etc. Premiul Nobel e ca şi al tău.
• Tot în „7 Plus" se face mişto de Dan Nica şi Vasile Blaga: „«Pardaian de la Galaţi», muşcat de «Buldog». Victimă colaterală, Dan Nica «zboară» de la Interne". Da' să zboare o dată, că ne-am săturat de mutra lui de gabor fără pălărie, serios, dar hoţ, şi curvar pe deasupra.
• La B1TV s-a difuzat un documentar despre Catedrala Nôtre-Dame, din Paris, din care am aflat că cel mai mare clopot a fost făcut, în Secolul XIV, de Ludovic al XIV-lea. Eroare din greşeală, nenică! În Secolul XIV (adică în anii 1300), Ludovic al XIV-lea nu exista.
• Încă nu ştim ce e în spatele campaniei declanşate de „Cotidianul" lui S.O. Vântu împotriva găştii lui Băsescu. Dar ştim că noul şef al publicaţiei, Cornel Nistorescu, l-a făcut ciulama pe Frankestein! Titlul: „«Anticomunistul» Stolojan". Priviţi cum îl execută Nistorescu pe flegmaticul evreu polonez, care se dă mare specialist (poate, dar nu în economie, ci în limbi la schiloada Raluca Turcan): „Răspunsul mînios dat de Theodor Stolojan la scrisoarea lui Emil Constantinescu mă pune pe gînduri. Avem de-a face cu o reacţie de mînie, sau una de tupeu. Sau, pur şi simplu, cu una de ochii lumii, pentru a-şi acoperi bubele mai noi sau mai vechi. Probabil că Theodor Stolojan s-a supărat de faptul că ar fi fost ştampilat cu sintagma «apropiat al Securităţii». Dar marele nostru economist şi hotelier n-a explicat niciodată contribuţia sa la recuperarea aurului din Elveţia: «În calitatea sa de membră a Comisiei Dunării, ţara noastră avea depusă drept garanţie în Elveţia, la Banca Reglementelor Internaţionale de la Basel, cantitatea de 50 de kilograme aur pur. Întrucît venise momentul ca această garanţie să ne fie returnată, s-a constituit o delegaţie formată din reprezentantul Băncii Naţionale (Vieriţă), cel al Ministerului Finanţelor (Stolojan), cel al Direcţiei Consulare din MAE şi cel al Centrului de Informaţii Externe (colonelul Stelian Octavian Andronic), delegaţie care s-a deplasat la Basel pentru a definitiva formalităţile de predare a aurului» (36 de ani în Serviciile Secrete ale României, 2008, pag. 240). Stolojan n-a explicat niciodată din ce a construit el hotelul de pe Valea Prahovei. Din salariul de la Banca Mondială nu-l putea face. Nu a spus niciodată de ce era susţinătorul de nădejde al RAFO şi nici de ce îi primea la Cotroceni pe reprezentanţii ALRO (căci Palatul Prezidenţial n-a fost niciodată un magazin de comercializat energie). Stolojan n-a fost în stare să explice nici marea sa iniţiativă de spargere a PNL, operaţiune iniţiată şi condusă din postura de consilier al preşedintelui României. Celelalte sînt mărunţişuri şi melodrame (renunţarea la candidatură) sau crize de încredere (retragerea din poziţia de desemnat la funcţia de premier). Theodor Stolojan combate acum acuzaţiile privitoare la fostele structuri ale statului comunist. Ca Petrache Lupu, care i-ar fi înjurat pe făcătorii de minuni!"
• Handicapata Rodica Ciobanu face ce face şi se leagă de Vadim. Unde? În fiţuica falită a Crocodilului Chelios, „Gîndul". N-ai, fă, talent. Nici de curvă nu eşti bună. Poate doar să dai cu mopul după ce borăşte alcoolicul C.T. Popescu...
• Am avut frisoane cînd am citit, în „Jurnalul Naţional", articolul lui Florin Condurăţeanu, intitulat „Vin ruşii, nişte bandiţi!". Ne-am frecat la ochi, am crezut că nu-i adevărat. Ce l-o fi apucat pe fostul colonel de Securitate Dan Voiculescu (omul ruşilor!) să se lege de ruşi? Pînă la urmă, ne-am lămurit: nu scria „Vin ruşii", ci „Viruşii". Aşadar, titlul corect al articolului scris de inimosul Florin Condurăţeanu este „Viruşii, nişte bandiţi!" Vorba Irinei Loghin, despre Rasdaq: să-i aresteze, maică!"
Tuesday, September 1, 2009
Umorul Involuntar al Politicienilor
Cam astia ne conduc sau vor sa ne conduca:
http://videonews.ro/action/viewvideo/23202/Momente-amuzante-cu-politicienii-romani/
Sa fie la ei, acolo!
http://videonews.ro/action/viewvideo/23202/Momente-amuzante-cu-politicienii-romani/
Sa fie la ei, acolo!
Subscribe to:
Posts (Atom)
