Cursa de sobolan

Nu stiu cand a fost ultima data cand am stat sa ma gandesc in ce cursa am intrat in cei aproape 10 ani de cand am decis sa parasesc Romania pentru a incerca succesul peste ocean.
Ma gandesc ca aici timpul trece mult mai repede sau asta e un sentiment care vine o data cu inaintarea in varsta.
In studentie, nu imi doream decat sa trec de sesuine si vacante cat mai lungi. Aici cu cele 3 saptamani de concediu, imi amintesc exact nebunia y2k si multe alte evenimente (911/katrina). Viata in America o poti compara cu cea a bietului hamster care tot alearga pe roata sau o alta comparatie reusita e cea a persoanei care alearga pe treadmill.
Dintotdeauna am trait la intamplare, am dat cu banul cand am ales liceul. La facultate la fel si uite asa cu putina bafta am ajuns sa traiesc printre americani.
Astora le place sa traiasca programati ca roboteii. Servici de la 8-5, 1-2 ore trafic si dupa acasa pe tv si dupa aia de la capat. Nu stiu cat de diferit e in canada, dar aici sunt oameni care nu au condus mai departe de granita statutului, ce sa mai spun de zburat cu avionul. Si ma refer la persoane obisnuite care traiesc nu la tara, in "rednecie", ci "average Joe" care traieste visul american si isi plateste taxele regulat la guvern si se bucura de civilizatia la care au ajuns ei.
Romanilor din america nu le place si de aceea ori se intorn dupa ce pun ceva deoparte ori stau pe aici si se plang de viata lor de cate ori au ocazia. In schimb, cand merg acasa, toti se dau mari cu ce au realizat ei de cand au plecat.
Am avut sansa sa ma integrez destul de bine poate ca am plecat de tanar si ii compatimesc pe cei care se considera victime chiar si aici unde teoretic esti liber sa faci orice. Duceti-va, frate inapoi, in vizita de vreo 2 luni sa vede-ti de la ce bine ati plecat si daca va place de ce mai trebui sa veniti aici sa va chinuiti.
Viata e plina de compromisuri/sacrificii asa ca nu are rost sa cauti perfectiunea. Au zis-o marii filozofi.

In loc de introducere

11 Iulie 2008
Am intrat in randul omenilor moderni care nu pot trai departe de internet, mobil si in general informatii de ultim moment.
Ma intereseaza pretul daca petrolul s-a mai scumpit sau daca paritatea euro-dolar s-a schimbat.
Si toate astea pentru uita de adevaratele probleme de care ma lovesc singur.
Secolul XXI ne aduce ceea ce inaintasii nostri nici nu speram. Comunic cu parintii prin skipe, iar distanta de peste 10,000 km se reduce la zero cand ne auzim si vedem de parca am fi in acceasi camera.
Anul acesta e anul in care am dreptul sa particip la vot pentru alegerea presedintelui Americii. Rezultatul ne intereseza pe toti pentru ca de el depinde de cum vor evolua lucrurile. Ne este greu cu republicanii, dar de la democrati nu ma pot astepta la mai bine.
In toata aceasta nebunie, uitam lucrurile simple: sa ne bucuram de ce avem si sa nu ne ingrijoram atat de tare de ce nu avem sau de ce am face daca am avea mai mult.
"Si maine e o zi" suna destul de deprimant, dar in vremurile astea in care e la moda sa fi "emo" sa te imbraci numai in negru, simt nevoia sa raspandesc putin optimism in jur, ceva foarte rar in randul poporului roman.